Hello kids !
Care-i treabaaaaa ?
Cum o duceti cu fericirea, cu bucuria, cu chicoteala si ghidusiile?
Eu stau foarte bine si venind vorba de giumbuslucuri, mi-am amintit de cateva nebunii pe care le faceam cand eram mica ( 5- 6 ani).
Primele chestii care-mi vine in minte : hainele / pantofii / fardurile mamei !
Abia asteptam sa fiu singura acasa pentru face face prezentari de moda ! Ritualul incepea cu foarte mult fard ALBATRU pe la ochi, iar pe buze, contur depasit maro si ruj rosu.
Fustele imi erau imense, asa ca le transformam in rochii, legate in brau cu cordonul de la halatul de baie, iar pe deasupra neaparat HAINA DE BLANA. Aratam ca o verisoara mai mica de-a lui Snoop Dog.
Partea mea favorita din outfit erau pantofii cu toc. Mi se parea ca sunt fatala, femeie in toata firea cocotata pe tocuri cu 10 numere mai mari, cu care inevitabil zgariam parchetul in timpul defilarilor.
Dar sunt sigura ca si voi faceati asta, asa ca trecem mai departe.
Alta faza care mi-a marcat copilaria a fost faptul ca mama intotdeauna ma tundea scurt.
Plangeam cu sughituri pe scaunul de frizer, unde-mi amintesc ca mi se punea o scandura pe manere, ca sa pot ajunge sa ma vad in oglinda. Nu existau scaune care sa se ridice :)) Asa erau copiii atunci, tunsi stand pe scandurica. 😀
Doamne cat mai sufeream ! Aproape ca-mi dau lacrimile si acum cand ma gandesc la drumul de acasa spre coafor. Mi se parea cea mai oribila destinatie cu putinta, nu inteleg cum mama nu intelegea cat de tare uram sa fiu mereu tunsa ca un baietel. Imi vin acum toate imaginile astea in minte ( de care uitasem, erau adanc ingropate in suflet/memorie), si mi-e super mila de Sinzi Branzi mica :))
Daaaaaaar ca sa compensez aceasta frustrare, imi puneam mereu in cap pantaloni, dresuri sau esarfe lungi si ziceam ca am doua codite. Imi placea sa alerg cu ele pe holuri sa simt cum imi flutura pe spate :))
Alta nebunie de-a mea era sa am buletin. Mi se parea cea mai mare jmecherie cu putinta, asa ca imi desenam in fiecare zi unul nou. Eram din ce in ce mai experta la „falsificat” documente oficiale si cel mai bine m-am simtit cand am facut rost si de o husa transparenta in care sa-l tin.
Nu ma mai lungesc cu povestile, asa ca o sa scriu pe scurt cu liniute ( am eu impresia ca scriu mai putin daca pun o liniuta :)) )
– Cand era ziua mamei mele, adunam toate bijuteriile din casa, le puneam intr-o punguta frumoasa si i le dadeam impreuna cu niste flori scoase dintr-o vaza.
– Aveam impresia ca cine are ochii verzi, vede mai bine tot ce e verde. ( valabil si pentru restul culorilor: albastru, negru, caprui)
– Credeam ca oamenii din alte orase vorbesc o limba straina fata de cei din Bucuresti.
Ar fi mai multe de povestit dar sunt la Deea si cred ca ar fi cazul sa mai plec si eu pe acasa. :))
Ideea articolului mi-a venit cand m-am incaltat cu pantofii ei care sunt 41, iar eu port 37. Uitandu-ma in oglinda m-am intors in timp vreo 20 de ani asa ca am imortalizat momentul in cateva poze.
Sosetele Happy Socks completeaza perfect ideea de copilarie/ veseelie pe campie. Gasiti si alte printuri super funny pe www.exclusives.ro.
V-am pupat !
Astept si amintirile voastre amuzante sau indurerate :))
Noapte buna, somn in puf !
aww ce dulceee esti !!
f frumoasa postare , cred ca fiecare fata se regaseste in postarea asta <3
pupicii sinzi ,esti superba
http://www.oannafashionsimbol.wordpress.com
oananananan lalallaa :* mersiiiiiii, te pupi mupi :))
Ma regasesc si eu in multe situatii de mai sus ! Si eu am fost tunsa stand pe scandurica, si mie imi placea sa probez hainele mamei si mai ales pantofii , erau boala mea. Imi placea sa ii aud cum suna pe parchet :)) Si eu ma credeam tare smechera !! Te pup branzico :*
http://anamariaben.blogspot.ro
Te pup. iti desenez si tie imediat un buletin :))
Vai, am ras bine la acest articol, esti mortala Sinzi, tare dulce si frumoasa. Te inteleg perfect in privinta tunsorilor scurte, exact la fel pateam si eu, tot timpul eram tunsa pe stilul „castron rasturnat” :)), de aceea am si ramas cu traume si de cand sunt mare (vorba vine) port tot timpul parul lung. M-ai binedispus, imi esti tare draga, te pup si te imbratisez de la Cluj. Muah!
Eu nu ma imbracam in hainele mamei, dar avea niste pantofiori cu toc, foarte asemanatori cu cei din poze, de catifea, pe care trebuia sa ii ascunda de mine ca sa nu ii port prin casa, iar cand reuseam sa pun mana pe ei, vecinii mei de jos stiau intotdeauna ca sunt eu cu pantofi cu toc in picioare. :))))
Nu prea faceam eu „prostioare” cand eram mica, dar in schimb aveam niste replici de dadeai pe spate. Un exemplu ar putea fi: eu mergand la mami si intreband „mami, lui papa nu ii este frica de copii ca poate sa-l manance?”. Aaaaaaa! Si eram bosumflata tare! Daca ceva nu-mi convenea, instant ma apucam sa plang si sa fac crize. :)))))
Te pup, Sinzinico! :*
<3 Esti adorabilă, cupcake. Adorabilă. Și mor după pantofii Deei. De unde sunt?