Bali part II – ( cea mai frumoasa zi din viata mea)

Ok, azi o sa termin de povestit experienta traita in Bali si desi in articolul trecut am povestit doar despre primele 2 zile, acum o sa va povestesc despre urmatoarele, pentru ca nu vreau sa ma mai lungesc. Printre aceste zile pe care o sa le vedeti azi, una a fost cu totul si cu totul speciala si abia astept sa ajung la ea, asa ca cititi-ma cu atentie. 🙂 😛

Toata dimineata am ascultat Maria Tanase, dar acum am pus pe youtube niste muzica balineza traditionala ca sa-mi intru in starea necesara si ca sa-mi reinvie in memorie mult mai bine toate trairile.

Din nou trebuie sa va spun ca majoritatea fotografiilor sunt facute cu telefonul, caci eram prea aeriana sa-mi tin aparatul dupa mine. Abia aveam chef sa folosesc telefonul. 😀 In locurile alea iti vine sa te rupi de orice tine de tehnologie, va dati seama.

Ziua a3a a inceput cu yoga si un mic dejun sanatos, ca de obicei. Mi-e dor sa mananc toate fructele Universului, parfumate, colorate si dulci zi de zi.

Apoi am fost in Tagalalang Rice Terace, in lanurile de orez, un loc sublim, un peisaj Paradisiac, care mi se pare ca reprezinta Bali-ul cel mai bine.

Cand m-am dat jos din masina si am vazut unde am ajuns mi s-a taiat respiratia, asa ca am luat-o pe Creata de mana si am urcat, apoi am coborat dealurile alea printre orez, desi era un soare puternic de te lua cu ameteala, am reusit sa urcam pana undeva susss intr-o jungla, unde am gasit un leagan imens in care ne-am odihnit si de unde puteam sa vedem de la umbra toata privelistea in ansamblu si toata minunea pe care a facut-o Dumnezeu acolo.

Rochita si colierul sunt cumparate din Bali, iar rucsacul bej care mi-a fost cel mai bun prieten in aceasta calatorie este de la Iutta, si aveti link spre el AICI.

Si cum in Universul asta perfect mereu exista echilibru, dupa orele toride petrecute in lanurile de orez, cerul s-a intunecat si se pregatea sa ne mangaie pielea arsa de soare cu o ploaie torentiala! :))

Faza amuzanta si aventuroasa este ca aceasta furtuna a urmat exact cand noi am ajuns la Holy Spring Water Temple.

Acesta este locul cu cea mai mare energie din Bali, acolo aflandu-se inzvoarele sfinte si tamaduitoare.

Ploile lor de obicei sunt foaaarte scurte, dar de data asta a plouat ore in sir, iar picaturile de ploaie erau extrem de reci, iar noi am stat la cozi sa ne luam de la ei saronguri (un fel de esarfe foarte mari), in care trebuia sa te infasori inainte sa intri in apa, apoi tot in ploaia cu care deja ne obisnuisem am ascultat instructiunile si ce face fiecare izvor in parte.

Unul curata trupul, altul sufletul, altul visele rele, altul intentiile negative, altul aducea prosperitate, la altele iti puneai tu dorinte etc, etc. Cu apa aceea trebuia sa te speli pe cap si pe fata. Iar eu eram machiata cu eyeliner si mascara. Hahaha. Stiu, nu trebuia sa ma machiez, dar am vrut sa fiu draguta in lanurile de orez!. 😀

Ei bine, acela a fost unul dintre momentele in care am iesit mult din zona mea de confort, in primul rand pentru ca mi-era frig, apa era foarte rece, iar pe mine purtam un sarong care mai fusese purtat de sute de oameni.

Cand am ajuns insa la primul izvor am reusit sa ma deconectez de toate gandurile si sa ma conectez doar la dorintele si intentiile mele bune. Incepuse chiar sa-mi placa ploaia si mi se parea ca purificarea este cu atat mai frumoasa.

Cand am ajuns la ultimul izvor, as fi vrut sa o iau de la capat, sa experimentez totul din nou. Sunt misto tare momentele astea in care iesi din zona ta de confort, dar pana la urma reusesti sa vezi frumosul in acea situatie si sa o termini victorios. 😀

Seara daca nu ma insel am fost in oras la un spectacol de dans balinez, sub forma de piesa de teatru care m-a impresionat maaaxim. Fetele dansau atat de frumos, erau extrem de gratioase si machiate impecabil, iar de la costume nu-ti mai putea lua ochii. Imi pare rau ca nu am poze de acolo, dar filmari din acelasi loc am gasit pe youtube si aveti link AICI.

Sper sa va uitati si sa va minunati si voi.

A 4 a zi a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.

Despre ea am vorbit la inceputul articolului si acum o sa va explic si de ce.

Dimineata ne-am trezit foarte devreme, am sarit peste clasa de Yoga si am plecat direct la  Tegenungan Waterfall Kemenuh Gianyar.

Pe langa faptul ca a fost pentru prima data in viata mea cand am vazut o cascada, evident ca a fost si prima data cand am facut baie intr-una.

Nu cred ca se putea sa fac asta in alt loc mai frumos. Cum am ajuns in la fata locului mi-am aruncat hainele de pe mine (mi-am facut poze :)) ) apoi m-am aruncat in apa involburata care ma chema ca un magnet.

Doamne ce senzatieee, ce senzatieeeeeeeee, ce putere si ce energie avea apa aia in cadere peste tot corpul meu. Atunci am zis ca nu m-am mai simtit atat de fericita si libera niciodata.

Eram contopita, eram una cu apa, cu pamantul cu cerul, stateam cu ochii inchisi si doar ascultam zgomotul puternic al cascadei, simteam apa cum imi maseaza fiecare muschi din corp, iar mirosul pur si curat imi invada fiecare celula. Am stat acolo cred ca o ora fara sa ies. Imi venea sa plang de fericire. Mi se incretise toata pielea, cand Creata, prietena mea aventuriera a venit cu ideea sa urcam scarile pana suuuuuus, acolo unde era view-ul ala. ALA, stiti voi care! 😀

In stanga jos in apa se formase un curcubeu absolut sublim, in dreapta era cascada, iar in fata in departare, multa vegetatie.

Dumnezeu e un artist!

Costumul de baie si cardiganul galben sunt de la Diva Charms. 🙂

Bineinteles ca eu cu Creata eram in intarziere spre masina, caci am fost singurele care am si urcat pe stanci la poze, iar la intoarcere in viteza maxima am dat si de Nyane! Ahahahah!

Ce surpriza, ce mica e lumea.

A fost draguta, a facut vreo 5 poze cu mine, ca sa iesim bine amandoua, :)) apoi mi-a lasat si un comment pe Instagram. Sweet! 😀

OOOOK, sa trecem mai departe.

Si cand am crezut ca mai fericita de atat nu pot sa fiu, Crina, zana minunata de la My Barefoot Journey, care a avut grija de noi in ziua aia, ne-a dus la IDA  Resi acasa.

IDA este the High Priestess of Bali si face ceremonii de curatare cu apa.

Este o femeie cu care trebuie sa te intalnesti macar o data in viata, cu cel mai luminos si bland chip pe care l-am vazut vreodata.

Crina ne avertizase ca o sa toarne foaaaarte multa apa pe noi, de aceea din nou ne-am imbracat in saronguri. Ne-a mai spus ca in cazul in care apa ni se pare prea rece, sa dam din picioare ca sa nu amortim.

Timp de o ora Ida a stat cu spatele la noi si a sfintit apa. A spus tot felul de rugaciuni si cantece in Sanscrita, iar noi am stat cu ochii inchisi in meditatie si am ascultat-o. Unele dintre noi chiar am inceput sa plangem, pentru ca felul in care canta era din alta lume.

Ashramul acela unde traia ea, mi s-a parut magic. Era acolo o liniste pe care n-am mai intalnit-o.

Dupa ora in care a sfintit apa, s-a intors cu fata la noi si a inceput ceremonia. Am stat si am privit reactia celorlalte persoane, caci intram cate 3 in fata ei, pentru a termina cat mai repede.

Am vazut ca o parte nu aveau nici o reactie, nu se miscau, nu scoteau niciun sunet, altele dadeau foarte mult din maini si picioare, plageau, tipau si se exteriorizau foarte mult.

Eu ma gandeam: „Ma, cat de rece poate sa fie apa aia de-ti vine sa faci asa? Sunt 35 de grade afara! Eu nici daca-mi toarna gheata nu fac asa”! :))

Ei si am tot asteptat. am tot asteptat cu Cristina si Creata, am intrat aproape ultimele, deja ni se facuse un pic frica. Era din nou frica de necunoscut.

Ne-am pus in fata ei in picioare, cu mainile in pozitie de rugaciune, s-a uitat la noi plina de iubire si bunatate, ne-a spus sa inchidem ochii si sa respiram adanc.

Din nou a inceput sa cante in sanscrita si inainte sa inceapa sa toarne apa din belsug a aruncap pe noi doar cativa stropi.

In momentul cand acei stropi m-au atins am inceput sa tremur. In ultimul hal.

Stiti cum e senzatia aia cand iti amorteste piciorul, nu-l mai simti si te furnica ingrozitor? Ei senzatia aceea o aveam in TOT corpul, dar de 100 de ori mai puternica decat o mai simtisem vreodata. Asta asa ca sa incerc sa va explic in cuvinte, de fapt este o chestie ireala, nepamanteana, pe care nu am cum sa o exprim.

Cand a inceput sa toarne apa multa nu-mi mai simteam deloc mainile si picioarele si le scuturam incontinuu, simteam ca o sa lesin, sau o sa cad din picioare, simteam cum imi iese energie din cap cu viteza foarte mare si se duce spre cer, simteam ca atunci respir pentru prima oara. Ida zicea din cand in cand: Scream, Cry, Let it Go.

Plangeai si scoteai sunete necontrolat. Sunete de eliberare pe expiratie, de parca e prima gura de aer pe care o iei dupa ce era sa te ineci.

Apa pe care o sfintise era incarcata cu atat de multa energie, de parca te curenta, dar intr-un sens bun, super misterios ce nu poate fi explicat.

Sunt foarte putini oameni in lume cu atata har si ma simt recunoscatore ca am ajuns la ea.

Dupa ceremonie ne-a pus sa stam in soare o vreme, sa ne uscam si sa ne incarcam, apoi ne-am schimbat in haine uscate si am mers intr-un foisor splendid inconjurat de jungla, in care am facut tot cu ea o meditatie. Timp de vreo 40 de minute am stat cu ochii inchisi in pozitie de lotus, iar ea ne-a cantat la mai multe feluri de Boluri Tibetane pana ne-a bagat in transa. Pur si simplu imi vibra creierul si nu mai stiam unde sunt. Simteam ca plutesc in alta lume. Asa suna bolurile tibetane pentru cine nu stie, Link AICI.

Cand toata experienta asta s-a terminat, simteam in sufletul meu toata PACEA din Univers. Pur si simplu eram LINISTITA si fericita.

Nu o fericire de-aia care te face sa topai si sa fii extaziat, ci o fericire in care simteam ca totul este PERFECT, ca ingeri stau pe umerii mei, ca viata e frumoasa, ca in Inima mea e Paradisul oriunde m-as afla. Simteam ca totul e de ajuns si nu mai tanjesc dupa nimic.

A fost MAGIC. Acum cand povestesc parca iar imi vine sa plang, si mi se face pielea de gaina.

Ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc am gasit pe youtube 2 filmulete cu Ida. Exista mai multe, dar astea doua vreau eu sa vi le arat. Intr-unul apare o tipa care vorbeste foarte frumos despre ea si e misto sa ascultati tot ce zice, iar in timpul ceremoniei nu are nicio reactie, caci v-am zis, multi nu aveau. Link AICI.

Iar in al 2 lea filmulet sunt doua femei care incep sa tremure exact cum v-am spus ca am patit si eu. Link AICI.

Privind asa de la distanta cred ca ti se face frica atunci cand le vezi, dar credeti-ma ca nu e asa cum pare. Trairile pe care le ai acolo sunt O BINECUVANTARE.

Astea-s niste poze pe care le-am luat de pe net, eu nu am indraznit sa scot telefonul acolo. Era prea multa energie buna ca sa o amestec cu vibratiile telefonului meu. 😀

Hai ca am vorbit foarte mult despre asta, dar pe mine m-a marcat cel mai mult.

Dupa ce ne-am luat la revedere si am lasat toate cate o mica donatie ashramului, ne-am urcat in masina si niciuna dintre noi nu putea sa scoata niciun sunet. Nu puteam si nu simteam nevoia sa vorbim, DELOC.

Crina ne-a spus doar ca ne-am incadrat ok cu timpul, asa ca o sa mergem sa luam masa de pranz intr-un loc frumos.

Si am meeers, si am meeers, si am meeers cu masina si stiti unde am ajuns?

LA OCEAN!

Nu-mi venea sa cred. Era prima data in viata mea cand vedeam oceanul, caci orasul unde stateam noi cazate nu avea iesire la ocean. Ei si fix acolo pe malul lui am luat masa la o terasa supeeeerba care avea si piscina pe plaja.

Bineinteles ca eu cu Creata nu am mai avut rabdare, am dat comanda de mancare si pana a venit am stat numai si numai in apaaa si radeam cu gura pana la urechi. Ce surprizaaa ne-a facut Crina!

In aceeasi zi sa fac baie pentru prima data si in cascada, si in ocean, si sa ajung si la Ida, a fost ceva waw. SENZATIEEEEEEEEE, iubireee, recunostinta, multumire, divin!

Oceanul din Bali nu este ceva iesit din comun ca si peisaj, caci nisipul de pe plaja e negru, dar tot a fost minunat, iar deserturile comandate Rai in gura! :))

Seara, dupa o zi atat de intensa, la cazare am facut cu Andreea Yoga Feminina, cu exercitii foarte usoare, de relaxare, care se fac doat intinse pe saltea. De altceva nici nu cred ca mai aveam putere.

A fost o clasa superba, la care din nou am plans pentru ca la sfarsit trebuia sa ne privim in ochi cu diferite fete din grup si sa ne povestim: Pe cine iubim, Pe cine iertam, Cui ii multumim si Cui ii suntem recunoscatoare.

Si uite asa ieseam iar din zona de confort si ii vorbeam unei persoane straine despre chestii atat de intime.

La sfarsit s-a lasat ca de obicei cu imbratisari stranse.

A5a zi a fost cea mai lejera.

Ne-am rupt un pic de grup si impreuna cu Creata si Cristina am luat un sofer pe care l-am rugat sa ne duca la Hanging Gardens of Bali. O locatie faimoasa pe internet, cu o piscina SUPERBAAAA.

Zis si facut, am dat de un domn sofer extrem de simpatic cu care am povestit pe drum foarte multe despre traditiile lor si dupa ce am mers o ora jumate pana la piscina vietii, am aflat cu stupoare ca intrarea era 250 de dolari de persoana, chiar daca noi aveam de gand sa stam acolo doar 2, 3 ore.

Bineinteles ca nu am stat, nu eram chiar asa bogate, dar anul viitor o sa fim! Am promis! :))

Si daca tot am mers atat, am gasit alt resort in zona cu o piscina foarte frumoasa si cascada (la care ajungeai coborand multe trepte prin jungla). Intrarea era in jur de 12 euro, deci muuult mai ieftin. #Yeey

Acolo am stat si doar ne-am relaxat, fara sa mai fim presate de timp sau de vreun program. Am facut baie, am baut cocktailuri si am mancat noodles. 😀

Costumul de baie este de la Prive Boutique.

Ne-am lungit si am stat vreo 4 ore pana la urma, apoi am plecat din nou in Ubud sa mai facem niste shopping, caci a2a zi urma sa plecam in Insulele Gili.

Nu mi-am luat mare lucru pentru ca nu mai aveam loc in bagaj, dar am reusit sa iau 2 dreamcatchere imense superbe, niste sapunuri hand made, cateva bratari si 3 uleiuri esentiale.

Seara am fost la cel mai mare centru de Yoga din oras la clasa Ecstatic Dance.

Aveam o vaga impresie despre ce inseamna chestia asta, insa nu mai fusesem niciodata.

Practic intr-un foisor imens si superb, timp de 2 ore, impreuna cu zeci de oameni superbi din toate colturile lumii, dansezi fara sa te opresti, in marea majoritate a timpului cu ochii inchisi.

Nu ai voie sa vorbesti absolut niciun cuvant cu nimeni, singura forma in care ai voie sa te exprimi este dansul.

Doamne ce terapieeeeeeeee. La inceput in primele minute ma simteam un pic ciudat si eram oleaca stinghera, dar Dj-ul ala punea o muzica de pe alta planeta care te facea sa iti smulgi hainele de pe tine, nu stiu cum sa va explic. :)) Nu in sensul ala, ci pur si simplu te trecea prin toate starile cele mai frumoase. Eram toti lac de transpiratie, dar nimanui nu-i pasa. Nimeni nu se uita la nimeni, fiecare danseaza in cel mai frumos, unic sau ciudat fel fara sa-i pese de ce-i in jur.

La sfarsitul celor 2 ore, am deschis ochii pe o melodie extrem de lenta si hipnotizanta si am vazut in lumina aia difuza cum toti oamenii in slow motion incep sa se intinda pe jos. Am crezut ca sunt intr-un film.

Si uite asa intinsi, cu podeaua vibrand sub noi si inimile batand la maxim s-a incheiat seara aia, CEA MAI FRUMOASA DIN VIATA MEA. 🙂

 

Cam acesta a fost si ultimul articol cu experienta mea din Bali si inainte sa trec la ultimul din aceasta calatorie si anume cel din Gili Island, vreau sa va mai spun niste concluzii.

Bali este un loc Divin cu o energie coplesitoare.

Oamenii desi sunt saraci sunt foarte fericiti si buni si partea buna este ca te molipsesc si pe tine.

VREAU SA MA MUT IN BALI!

Pe Alex inca nu l-am convins dar dupa o excursie acolo, sigur o sa vrea. Parintilor mei le-am zis sa vanda casa la anul si sa ne mutam si au spus ca sunt de acord.

Vreau sa traiesc printre palmieri si oameni cu energie buna, vreau sa merg la ecstatic dance in fiecare saptamana, vreau sa beau cele mai bune smoothieuri in fiecare zi. Vreau cand ma uit pe geam sa vad numai VERDE de Bali si sa-mi miroasa pielea a apa pura de cascada si ulei de lemongrass.

🙂

Asta cred ca a fost cel mai lung articol pe care l-am pus vreodata pe blog.

Daca ati avut rabdare sa-l cititi va multumesc, sper ca v-a placut. Mi-a luat aproape o zi intreaga sa-l fac. 🙂

Astept pararerile voastre in rubrica de comentarii!

Sunteti pupati!