Casa celor 1000 de oglinzi

Ador optiunea de la Facebook prin care iti vezi amintirile si tot ce ai postat in aceeasi zi cu ani in urma.

Si cel mai dragut mi se pare sa vad ca si acum 5, 6 ani spre exemplu, cand eram o copilita tanara tot chestii super pozitive imi placea sa postez si puneam tot felul de statusuri caraghioase in care anuntam oamenii ca eu sunt fericita fara motiv si ca totul e minunat asa cum este. Chiar am citit amintirea asta intr-o zi in care nu ma simteam super bine si parca mi-a luat totul cu mana. Am zis da bai frate! Chiar totul este minunat asa cum este, Stie Dumnezeu ce stie, si are cate un plan Divin pentru toti. Trebuie doar sa ne bucuram in fiecare zi de orice se poate!

Ei bine astazi mi-a aparut in amintiri o poveste cu talc, pe care si eu la randul meu o gasisem tot pe internet, dar an de an imi face mare placere sa o recitesc si sa-mi analizez comportamentul pe care l-am avut in ultima vreme.

Va invit si pe voi sa meditati asupra acestei povestioare:

„Cu mult timp în urmă, într-un mic orăşel exista o casă cunoscută sub numele de  “Casa cu o mie de oglinzi”.

Într-o zi, un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de această casă, s-a hotărât să o viziteze. Bucuros că a ajuns la destinaţie, sărind fericit pe scări, a intrat în casă. S-a uitat pe hol dând din coadă, cu urechiuşele ciulite de emoţie, când ce să vezi! Surpriză! S-a trezit că era privit de  alti o mie de căţeluşi fericiți şi prietenoşi care dădeau din coadă ca şi el.

A zâmbit şi a primit înapoi o mie de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Era normal, doar era casa celor o mie de oglinzi. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez şi altădată!”.

În acelasi orăşel, alt câine, care nu era la fel de fericit şi prietenos ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu teamă scările, apoi, cu coada între picioare şi cu capul plecat, a intrat în casă.

Când a văzut o mie de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat de i s-a zbârlit părul pe spate, mârâind şi arătându-şi colţii. Când ceilalţi o mie de câini din oglinzi şi-au arătat şi ei colţii, a fugit speriat. Odată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată!”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Lumea este ca o oglindă. Dacă vei arăta lumii o figură acră, lumea îţi va arăta, la fel, o figură acră; dacă vei zâmbi, lumea îţi va zâmbi şi ea. Mai mult, dacă vei arăta lumii întotdeauna caracterul tău frumos, lumea şi viaţa îţi vor arăta partea frumoasă.”

Sursa: istoriesinumismatica.wordpress.com