Absolut fiecare povestioară în parte ne-a ținut cu sufletul la gură și multe dintre ele cu ochii în lacrimi.
Am simțit până în adâncul inimii fiecare cuvânt pe care l-ați scris.
Ne-am fi dorit să avem câte un premiu pentru fiecare, din păcate avem de oferit doar două, cu promisiunea să facem în scurt timp un alt giveaway.
Vă mulțumim mult pentru că v-ați deschis sufletele în fața noastră și pentru că ne-ați făcut ziua mai frumoasă.
Sunteți o sursă de inspirație pentru noi!
Câștigătoarea căciuliței cu perle made by Baby Deea este Oana Bartoi iar câștigătoarea ochelarilor cu flori Sunshine Sunglasses este Gabriela Borș.
Ambele au îndeplinit toate condițiile de participare.
Acestea au fost comentariile lor:
Oana bartoi:
Sunt voluntara de o gramada de timp, dar imi amintesc foarte clar cum, la o actiune de voluntariat am intalnit o fetita de cinci anisori care, dupa ce a ascultat cu atentie informatiile pe care eu si ceilalti voluntari le-am transmis fratelui ei mai mare si prietenilor lui, mi-a spus, uitandu-se cu ochii ei albastri direct in ochii mei: “Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu ca tine!” A fost cel mai motivational lucru pe care cineva mi l-a spus in intreaga mea viata. Atat de sincer, atat de simplu, atat de frumos! Am simtit atunci ca, atat timp cat voi munci si voi fi responsabila, voi putea reusi sa realizez tot ce imi doresc si nu o voi dezamagi pe acea fetita adorabila.
https://www.facebook.com/oana2807
Gabriela Bors:
Momente frumoase au fost tare multe, si mi-au ramas acolo intiparite ca fotografiile ce atarna cu ramele pe peretii albi. Stiti ce imi pare tare greu de recunoscut, si poate si de inteles? De ce toate momentele glorioase, pline de fericire, sunt cumva insotite de ceva tristete? Poate nu chiar atunci, instant, caci ar fi si greu de identificat ,,ceva” in amalgamul acela de trairi, dar mie asa mi s-a intamplat de fiecare data. Relevant sau nu, un moment de fericire straina pana atunci, l-am trait cand am vazut pentru prima oara Marea Nordului. Acum 4 ani eram in Blavand, Danemarca, si briza rece a marii o simteai si in oase. Nu are rost sa va spun ce frumos era. Trist era ca era prima oara cand efectiv am simtit marea, si m-am simtit atat de bine, si atat de singura, ca imi venea sa fug. Eram atat de fericita, ca nu m-am gandit decat la viata mea, si trista pentru ca nu aveam cu cine sa impartasesc toate astea. Si apoi, cand am fost ceruta de sotie, in urma cu cateva luni, nu stiu ce de ce plangeam mai tare, ca m-a cerut dupa atatia ani, sau ca simteam ca am pierdut ceva din mine atunci cand am spus ,,da”. Vedeti voi, toata fericire are un pret adesea. Mie asa mi se pare.
Profilul meu de facebook: https://www.facebook.com/bors.gabriela
Vă mulțumim pentru participare tuturor, ne vedem mâine pe blog!
Suntem datoare cu un articol în care să povestim și noi cele mai frumoase întâmplări din viața noastră
🙂
