EXERCITIUL IERTARII

Hei, Hei, Dovlecei!

Va pup si va pup!

A trecut o vreme buna de cand, din diverse motive, am cam renuntat la a scrie pe blog, dar am pregatit in avans cateva materiale pe care urmeaza sa le postez saptamana aceasta si sper usor, usor, sa ne vedem cat mai des si aici.

Primul subiect din aceasta serie, pe care imi doresc sa il abordez astazi este IERTAREA.

Si aici o sa va dau un mic exemplu, cu o situatie din viata mea, care in urma cu cateva luni m-a afectat pe mine foarte tare.

Cu bunicul meu din partea mamei am avut o relatie destul de buna de-alungul timpului, desi stiam ca mama nu a avut o copilarie foarte fericita alaturi de el si nici mamaie o viata prea usoara, am incercat sa nu il judec, ci sa il accept si sa il iubesc asa cum e.

Era un om care avea destul de multe defecte, dar nu o sa vorbesc despre ele, o sa va spun ce am apreciat intotdeauna la el si anume faptul ca era incredibil de optimist, curajos, vesel si neinfricat. I

Facea mereu haz de necaz si zi de zi avea cate o poanta noua cu care sa ma faca sa rad. Avea tatuaje pe ambele maini, purta blugi Levis, camasi in carouri si iubea sepcile si palariile. Mare bandit era Bubu, un personaj aparte!

Anul trecut, intr-o zi mohorata de decembrie, m-am dus sa il vad si pe el si pe mamaie. II vizitam foarte des, incercam sa fac asta cel putin o data pe saptamana.

Ei bine, in acea zi am inceput sa avem o discutie foarte aprinsa, moment in care mi-am pierdut cumpatul si am inceput sa urlu efectiv, iar el mi-a spus niste lucruri care pe moment am simtit ca m-au ranit foarte tare.

In urmatoarea zi in care i-am vizitat eram mult mai calma, dar nu am mai vrut sa ii adresez niciun cuvant, desi el a incercat sa faca o mica conversatie cu mine, eu am vorbit doar cu mamaie, iar cand m-am intors acasa mi-am dat seama ca acea disputa a fost o prostie, iar eu daca eram mai inteleapta si mai calma, as fi putut sa o aplanez.

Tot atunci am realizat cat de imatura am fost sa nu trec rapid peste si sa ma impac pe loc cu el, pentru ca viata este atat de scurta si nu are niciun rost sa stai suparat prea mult timp pentru atata lucru. Asa ca mi-am propus sa ii vizitez din nou a2a zi si sa rezolv situatia.

Din pacate nu am mai avut aceasta sansa.

Eram in vizita la o prietena cand mama m-a sunat si mi-a spus ca Bubu a fost dus de urgenta la spital, dupa multe incercari de resuscitare si m-a rugat sa vin sa o linistesc pe mamaie, pana aflam care este starea lui.

A si murit exact in aceeasi noapte, dar am incercat sa fiu puternica pentru bunica mea, insa in momentul cand am ramas singura, m-am prabusit de tristete si mai ales de regret, pentru ca la ultima noastra intalnire eu eram suparata pe el si nu i-am vorbit.

In afara de a plange, cel mai bun lucru pe care am putut sa il fac a fost sa ii scriu mai multe scrisori, de fiecare data cand am simtit nevoia sa ii transmit ceva.

Sufletele noastre comunica intotdeauna in plan subtil, asa ca nu am nicio indoiala ca nu ar fi primit mesajele mele.

Mi-am cerut iertare, desi sunt sigura ca ma iertase de mult, si eu pe el de asemenea, i-am facut declaratii de iubire si i-am transmis cele mei curate si frumoase ganduri care sa-l ajute si sa-l sustina in drumul lui spre Lumina.

Aceste scrisori m-au ajutat enorm! Faptul ca i-am transmis tot ce aveam pe suflet a fost eliberator si vindecator pentru mine.

Iar faptul ca am reusit sa gasesc liniste in inima mea din nou, sunt sigura ca a venit din faptul ca si el mi-a raspuns, trimitandu-mi de acolo de unde e, poate cu ajutorul Ingerilor, iubire si alinare.

Lectia pe care am invatat-o eu din aceasta poveste este ca nu o sa mai las niciodata sa treaca o zi in care sa fiu suparata sau certata cu o alta persoana pe care o iubesc. Efectiv nu avem TIMP pentru asa ceva. Nu avem nicio garantie ca ne putem intalni a2a zi pentru o a2a sansa.

Una dintre cele mai importante zile din viata ta este cea in care alegi sa ierti tot ceea ce s-a intamplat in trecutul tau, oameni, situatii si mai ales pe tine si sa incepi o viata noua.

Daca avem o situatie pe care ne este greu sa o iertam, aceasta va avea o mare puterea asupra noastra, atat cat ii dam noi voie sa ne afecteze. Ne poate afecta psihic, emotional, chiar si fizic.

Faptul ca nu putem sa iertam anumite persoane, fie ca este vorba de parinti, prieteni sau fosti parteneri, nu ne permite sa mergem mai departe, sa ne deschidem inima catre primirea unor situatii benefice, sau a unor oameni potriviti pentru noi.

Neiertarea parintilor (indiferent cu ce consideram noi ca ne-au gresit, si uneori poate sa fie vorba de lucruri foarte dureroase), se poate transforma in afectiuni si chiar probleme de sanatate destul de grave.

In legatura cu parintii nostri este bine sa avem mereu doar sentimentul de recunostinta pentru ca ne-au dat viata si sa incercam sa intelegem ca s-au comportat asa cum s-au priceput mai bine.

In unele cazuri suntem in situatia de a nu ne ierta tocmai pe noi – pentru ca nu am facut mai mult, pentru ca nu am plecat mai devreme de undeva unde nu ne era bine, pentru ca am luat anumite decizii gresite, sau pentru ca am ranit alte persoane.

Ce trebuie tu sa stii este ca ai facut, la fel ca toate persoanele din trecutul tau, ce credeai tu ca o sa iti aduca fericire in momentul respectiv. Ai luat o decizie bazata pe experientele, imprejurarile si cunostintele tale de la fata locului. Este normal ca acum, fiind mai intelept, mai experimentat, mai evoluat si cu rezultatele pe masa, sa spui ca “trebuia” sa procedezi altfel.

In realitate, lucrurile s-au petrecut exact asa cum trebuiau sa fie – pentru evolutia ta si a persoanelor implicate.

Nu mai este important ce ai facut in trecut, oricum nu mai poti schimba nimic acum, ci ce anume decizi sa faci cu informatiile si experientele pe care le ai in acest moment.

* Daca ai ranit anumite persoane poti sa le scrii o scrisoare si sa le ceri iertare. Daca nu se poate, o poti face intr-un mod simbolic.

* Daca ai luat anumite decizii si ai trecut prin diveste experiente pe care acum le regreti, te invit sa faci o lista cu toate transformarile in bine pe care le-au lasat acele experiente asupra ta si ce beneficii ai avut totusi. In orice situatie, oricat de rea pare, exista si cateva parti bune.

* Daca exista oameni de care stai inca agatat si nu poti sa ii ierti, te invit iar sa faci o lista cu toate lucurile bune pe care acestia le-au adus in viata ta, momente frumoase, constientizari, lectii si sa pastrezi in inima ta doar acele amintiri. Aminteste-ti ca si ei, la fel ca si tine, au facut ce au crezut ca le va aduce fericire, trecand totul prin propriile experiente, suferinte, idealuri, frici, temeri.

A ierta nu inseamna sa accepti un anumit comportament ca fiind in ordine. A ierta inseamna sa accepti ca atat poate persoana respectiva acum si tu ai alte mentalitati, idealuri si ai propria limita pe care esti capabil sa o impui. A ierta inseamna uneori sa te pui in papucii celuilalt si sa privesti situatia din perspectivele sale, cu resursele pe care acesta le are.

A ierta nu inseamna ca stam la masa cu persoana care ne-a ranit, inseamna ca facem un important extercitiu de detasare, ne eliberam si permitem oamenilor mult mai potriviti pentru noi sa vina in viata noastra.

Te invit sa facem impreuna acest exercitiu al iertarii.

Dupa ce ai facut listele mentionate mai sus, gaseste un loc confortabil unde sa poti medita cateva clipe si aranjeaza locul pentru o mica ceremonie. Poti aprinde lumanari, sa pui in fundal o melodie relaxanta, sa iei alaturi de tine o iconita, un cristal,  sau ce simti tu sa mai faci.

Apoi gaseste o pozitie confortabila si inchide ochii.

Imagineaza-ti ca ai alaturi Ingerii tai Pazitori, care stau in spatele tau pentru sustinere.

Apoi cheama in cadrul meditatiei persoana pe care nu o poti ierta si aseaza-o in fata ta.

Spune-i toate lucrurile care te-au ranit, da-ti voie sa si plangi daca simti nevoia sa te eliberezi.

Apoi, cand ai terminat spune-i ca ii multumesti pentru toate darurile, lectiile si transformarile pe care ti le-a oferit.

„Eu pot sa te iert din tot sufletul meu. Te rog (numele persoanei respective) iarta-ma si tu!

(Numele persoanei respective) te iert si te binecuvantez! Iti multumesc pentru lectia pe care am invatat-o langa tine. Te iubesc.

Eu pot sa ma iert pe mine insumi din tot sufletul. (Numele persoanei respective) te-am iertat si te-am eliberat.

M-am iertat si m-am vindecat. Sunt iertat, sunt liber, sunt vindecat.Multumesc.”

Ofera-i iertarea ta si spune-i ca drumurile voastre se despart aici.

Vizualizeaza cum persoana iertata si eliberata este invaluita intr-o lumina alba stralucitoare, iti multumeste si pleaca fericita pe drumul ei.

Apoi vizualizeaza cum lumina alba stralucitoare iti inunda sufletul, simte bucuria eliberarii si exprima-ti recunostinta pentru vindecare. Cand afirmi “eu pot sa iert” deja ai accesat puterea iertarii.

Apoi, imagineaza-ti cum persoana respectiva se urca intr-o barca si pleaca din ce in ce mai departe de tine, pana se pierde in zare si nu mai vezi urma sa.

Roaga-l pe Dumnezeu sa puna in inima ta puterea de a ierta cu adevarat acea persoana/situatie.

Acest exercitiu nu face ca persoana respectiva sa dispara complet din viata ta, insa este un exercitiu de eliminare a povestii negative pe care o pastrezi despre omul respectiv.

Poti fi surprins ca pe viitor persoana se va schimba si relatia se va transforma, sau poate pur si simplu se va rupe o legatura de care tu nu mai ai nevoie.

Sper ca articolul de azi sa va fie de folos si nu uitati, cea mai importanta lectie in procesul de vindecare, atat fizica, cat si emotionala, este lectia iertarii. Puterea iertarii a fost, este si va fi o forta greu de egalat chiar si de cel mai performant medicament sau de cel mai inzestrat terapeut.

Totodata, recomand din suflet terapia, pentru persoanele care au nevoie sa gaseasca indrumare, sprijin si uneltele potrivite, in aceasta calatorie spre iertare, care necesita foarte multa rabdare si compasiune.

Multumesc foarte mult, daca ati avut rabdare sa cititi pana la sfarsit acest articol!

Va iubesc,

Sinziana

PS: „Esti un copil pur al lui Dumnezeu, frumos în inocența ta – și acest lucru este valabil indiferent de ceea ce ai fi făcut. Nu există nici un delict pe care l-ai putea comite vreodată care să te poată lipsi de splendoarea sau de minunea care ești. Cu toate acestea, care dintre noi nu s-a abătut de la cale, nu a trădat, a acționat neînțelept, nu a căzut pradă ispitei, nu a cedat unei pofte sau dependențe? Toți suntem oameni. Și în ochii lui Dumnezeu, asta ne face perfecți. Pe bune. Exact așa cum suntem. Ca un copil de trei ani, uitându-se cu frică la un adult, întrebându-se cu buzele tremurânde dacă va fi mustrat pentru încălcarea regulilor….Vârsta de trei ani este frumoasă în inocența ei. Copilul este curat ca zăpada, doar că există, pur și simplu ceva care nu a fost înțeles în totalitate, sau complet integrat în comportament încă. E în regulă. Asta nu înseamnă să fii „rău”. Și într-adevăr, noi nu suntem. Nu este niciunul dintre noi. Uneori, pur și simplu, greșim. Și cu toate astea Dumnezeu ne iubește . Imens. Complet. Veşnic.”