Gili Air Island – 3 zile in Paradis

Heeeeei, hoooo, heeeei hooo!

Am revenit cu ultima parte din povestea #SinziInCalatoriaVietii, si anume Insulele Gili.

Vineri a fost ultima zi petrecuta in Bali, iar Sambata ne-am trezit dis de dimineata, ne-am facut bagajele suspinand, desi stiam ca urmeaza ceva mistooo, mistoooo si ne-am dus in port.

Ei si v-am mai povestit eu ca Bali nu are o plaja cu un peisaj foarte spectaculos, nisipul fiind negru acolo, dar dupa ce am calatorit vreo 3 ore cu vaporul, am ajuns in Paradis, pe Insula Gili Air. Din port pana la cazare singura metoda de transport era cu o caruta trasa de cai. Asa aratau taxiurile la ei. :)) Am pus doar bagajele in caruta bineinteles, nu ne-am suit si noi sa chinuim animalele.

Acolo nisipul era aaaalb stralucitor, apa turquoise, iar apusurile cele mai spectaculoase pe care le-am vazut vreodata.

Ajunse la cazare, cand am vazut camera extrem de draguta ne-am entuziasmat exact cum am facut si in Singapore, ne-am pus costumele de baie pe noi si am plecat diiiiiireeeeeect in apa.

Doamne cat de calda si limpede era!

Iar eram bete de fericire!

Ne-am comandat cate un Mojito apoi ne-am trantit pe un sezlong cu saltea moale si am ramas hipnotizate de peisaj si valuri.

Am adormit acolo sub umbrela la umbra vreo ora, apoi am zis sa nu mai pierdem vremea si sa profitam de tot ce ne poate oferi insula in cele 3 zile pe care le aveam la dispozitie.

Ne-am gandit ca ar fi o idee buna sa facem snorkeling asa ca ne-am dus sa ne cumparam echipament. Am cumparat unul care desi era destul de scump, era cel mai ieftin dintre cele expuse, insa nu voiam sa investim mult in ceva ce foloseam doar 2 zile, asa ca ochelarii ni se desfaceau din 15 in 15 minute, iar labele ne-au facut bataturi la picioare :)).

Anywaaaaaay, a fosttt supeeeerb, superb superb!

Am vazut zeci de specii de pesti super colorati, corali, scoicute si nisip care stralucea in soare. Imi pare rau ca nu am filmat cu gopro-ul pe care l-am avut la mine, dar zacea fara baterie in ghiozdan si v-am zis ca eram prea aeriana in legatura cu tehnologia.

Pur si simplu n-am mai fi iesit la mal. Era minunat sa nu auzi nimic sub apa, ci doar sa vezi  toate minunatiile alea. Te deconecta de la tot. Disparea orice grija, orice gand, erai atent doar acolo, traiai momentul ala si te bucurai de orice pestisor care inota pe langa tine.

Faza misto era ca si apa era atat de sarata incat te tinea la suprafata fara sa faci nimic. Pluteaaam, pluteaaam, pluteaaaam ca intr-un vis.

Dupa cateva ore am zis ca trebuie sa mai facem si altceva, asa ca ne-am dus si am inchiriat placi de paddling. Nu mai facusem asta niciodata, dar Creata mi-a zis ca e super usor, m-am uitat un pic la ea si m-am prins rapid.

Adevarul e ca nu e mare filosofie. Iei placa, intri in apa, te urci pe ea, incetisor te ridici in picioare si incepi sa vaslesti.

Pare usor privind din exterior, dar trebuie sa-ti tii bine echilibrul, mai ales daca sunt valuri. Insa la mine nu asta a fost problema. La mal era frumos sa vad in jos corali, pesti si tot ce mai vazusem la snorkeling, dar cand am ajuns in larg, am vazut ca nu se mai vede nimic si mi-am dat seama ca e apa foarte adanca sub mine. Atunci m-a luat panica si i-am zis ca ma intorc la mal! :)) Ea a ras un pic de mine si m-a lasat sa plec. Am vaslit un pic spre mal apoi am zis : „Bai nene, stii sa inoti foarte bine de la 5 ani, daca pici in apa oricum te tii de placa si oricum stii sa inooooooti, Creata e aici, nu esti singura, hai, fii barbat!” :))

Si m-am intors! 😀 😀 😀 Dar nu am mai vaslit, ne-am intins amandoua pe placi si am stat cu burta-n sus la soare pana s-a terminat timpul de inchiriere.

Seara, dupa ora de yoga, Andreea si Crina ne-au organizat cina la o masa luuunga pe plaja, pe malul oceanului. Doamneee ce frumos.

Am mancat creveti si peste pe gratar cu o pofta nebuna dupa atata „sport”, am ciocnit cu fetele cate un pahar de vin, apoi am adormit ca niste bebelusi.

A2a zi am hotarat sa facem din nou snorkeling. Daca tot am dat bani pe echipament, am zis sa-l folosim de toti banii!

GLUMESC! Pur si simplu creeaza dependenta. E magica senzatia aia.

Si dupa ce am terminat cu pestisorii si coralii, ne-am hotarat sa inchiriem din nou placi de paddling, dar de data asta ne-am propus sa nu mai stam doar in larg cu burta la soare, ci sa mergem cat de mult putem de-a lungul insulei.

Ei si cum vasleam noi asa, de data asta in fund, nu in picioare ca sa avem viteza mai mare, cerul s-a intunecat si tuna si fulgera ca la nebuni. Era un tablou un pic apocaliptic, dar noua ni se parea super amuzant, ne credeam mari jmechere, amazoance razboinice! :))

La un moment dat in stanga noastra era o plaja pustieeeeeee, iar in dreapta a aparut un curcubeu, de fapt DOUA! Am zis ca lesin.

Frumuseteaaa pamantuluiiii. Evident ca noi nu aveam telefoenele cu noi in mijlocul marii, dar o fata mi-a trimis o poza din telefonul ei cu acel moment magic, de la cazare.

La intoarcere am vaslit contra curent.

A fost greeeu tareeeee. Tare, tareeee.

Am zis ca nu mai ajung niciodata la destinatie. :))

Am cam exagerat in ziua aia, ne-am avantat cam tare, daaaaar a fost minunat.

Daca as locui pe insula cred ca as fi super slaba si plina de muschi, pentru ca faci miscare non stop.

Deja trecuse mai mult de jumatate de zi, asa ca din nou ne-am trantit pe sezlong cu cate o prajitura sa ne linistim, apoi ne-am dus in camera, ne-am facut dus, ne-am imbracat si am iesit la plimbarea de seara.

Atunci am vazut cel mai sublim apus din Calea Lactee. waw waw waw de 3 x waw!

Apoi am ajuns la un bar pe plaja aproape de port am mancat, ceva super bun, am baut din nou un Mojito pe cinste siiii uite asa s-a sfarsit a2a zi.

Ultima zi a inceput ca de obicei cu yoga si un mic dejun sanatos, apoi Crina si Andreea au inchiriat o barca si ne-au dus pe celelalte doua insule din apropiere (Gili T si Gili Meno) sa facem snorkeling adevarat, cu echipament calumea si instructor. 😀

Eu cu Creata si Cristina eram deja experte, caci mai facusem asta 2 zile la rand, sau cel putin asa credeam eu.

Cand m-am aruncat din barca la prima oprire insa, mi-am pus ochelarii, am inceput sa inot si cand m-am uitat in jos, mi-am dat seama ca nu vad nimic, nimic, doar negru. Atunci mi-am dat seama din nou ca e apa super adanca sub mine, m-am panicat si m-am urcat in barca. Vai si ma uitam la celelalte fete cum s-au dus cu instructorul spre mal si inotau ca niste sirene fericite. Nu eram singura fata care ma urcasem inapoi in barca, dar eram cea mai ofticata. Si iar am avut cateva discutii cu mine si am zis ca nu e posibil sa ratez o astfel de experienta, ca trebuie sa-mi depasesc frica si limitele.

M-am intalnit pe barca si cu Cristina care m-a incurajat, eu am incurajat-o pe ea, fii barbat, fii barbat si aia a fost! :))

La a2a oprire, la urmatoarea insula, ne-am aruncat primele in apa.

Nu mi-a mai fost frica deloc. Si asa se intampla mereu in viata, cand ai curaj si te avanti in tot felul de experiente, mereu Universul te rasplateste, asa ca am avut noroc si am dat de 2 broaste testoase uriase pe langa care am inotat.

Cum era sa ratez eu asa ceva?

Am invatat multe din ziua aia si in toata excursia de fapt am fost pusa in multe situatii asemanatoare, de-aia chiar cred ca m-am intors o persoana schimbata si am alta atitudine fata de orice mi se intampla. Limitele sunt doar in mintea noastra, sunt niste inventii, niste nascociri care ne opresc sa traim momente magice, nu exista in realitate.

A3a oprire a fost pe insula Gili Meno care este foarte putin populata, aproape pustie, insa am intrat intr-o terasa de pe plaja unde cativa turisti luau masa, ne-am luat cate un milkshake  rece de cocos, d-ala adevarat si delicios si pentru ca muzica era foarte buna am inceput toate sa dansam ca nebuneleeeee. Am dansat mai mult de 30 de minute fara oprire, curgeau apele pe noi, iar oamenii aia se oprisera din mancat si incepusera sa ne filmeze. Am facut spectacol, ce sa mai ! :))

Dupa 3 ore de snorkeling ne-am intors la cazare sa luam masa de pranz, apoi am plecat cu Creata si Crina sa  ne plimbam pe insula, caci mi-am dat seama ca eu am stat numai si numai in apa, nu vazusem nimic din ce se petrece pe acolo.

Dupa vreo ora de explorat imprejurimi, ne-am intors pe plaja, in locul nostru preferat unde fusesem si cu o seara inainte.

Acolo este un leagan in apa si fix cand am ajuns apunea si soarele.

M-am urcat intr-unul si am inceput sa ma legan cu viteza in el, cu fata spre cer si spre apa infinita de smarald si mi-am dat seama ca aia era ultima seara pe care o petreceam acolo. M-am uitat la Creata, ea era in leaganul de langa mine si fix ca intr-un film incepuse in spatele nostru o melodie super lacrimogena, asa ca am varsat si noi cate o lacrima de melancolie si fericire, dar dup-aia am pufnit in ras, caci eram super caraghioase. :))

Oricum e un sentiment de nedescris acolo in leaganul ala, in ocean, cu apus in ochi si vant in par. Senzatieeeeee.

Am continuat seara acolo pe terasa aia, am baut vreo 2 beri si am mancat o cutie de Pringles apoi ne-am intors la cazare, la ceremonia de ramas-bun.

Andreea a organizat pentru noi cateva momente foarte misto.

Ne-am facut mici cadouri, ne-am privit din nou in ochi, i-am spalat mainile partenerului cu apa de flori, ne-am imbratisat, ne-am facut declaratii, am cantat mantre cu ochii in cerul instelat, apoi am scris fiecare pe cate o foaie orice grija sau gand negativ pe care il avem, orice ne tine in loc si nu ne lasa sa evoluam, orice boala, frica, sau anxietate, orice blocaj sau limitare si cu totii am aruncat apoi acele hartii in foc.

Eiiii, a fost o seara magica.

Ne-am intors in camere cu inimile pline de bucurie si amintiri misto si din nou am inceput sa facem bagajele.

A2a zi ne-am dus in port si a urmat un drum de 26 de ore spre Romania cu vaporul, autocarul si 3 avioane. 😀 #super

Ce sa mai zic, ce mai zici cand nu mai e nimic de zis?

Cam asta a fost calatoria vietii mele Singapore, Bali, Gili Air.

Pentru mine a fost cea mai frumoasa chestie pe care am facut-o vreodata si sigur o sa mai urmeze. Asta-i scopul meu de acum!

Vreau sa le multumesc din nou organizatoarelor, Andreei ( Sunt Un Copac) si Crinei ( My Barefoot Journey), pe care va invit sa le urmariti si voi si de ce nu, sa mergeti cu ele in retreaturile urmatoare pentru ca o sa va placa la nebunieeeee!

Va pup, va multumesc pentru atentie si pentru ca mi-ati citit cu atata interes aventurile.

Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ajungem in cele mai frumoase locuri de pe Pamant cat mai des si sa intalnim cei mai minunati oameni intotdeauna.

HUGS, HUGS, HUGS!

De acum revenim la outfit-uri si beauty post-uri, pana data viitoare! :))