Serile am tălpile albe, albe. Merg mult pe nor.

Iubesc rozul, pastelurile, contrastul diafan cu zapada, dar cel mai mult o iubesc pe Olga Thomas Photography  Romania, care mi-a facut fotografiile astea!

Cred ca ce o sa vedeti mai jos este una dintre sedintele mele foto preferate.

Mi se pare ca arat ca o rusoaica cu caciula aia alba de blana 😀  si-mi place diferenta de textura dintre ea si fusta roz de satin.

Fiecare material fin de pe mine imi mangaia pielea ca-n cele mai frumoase vise, dar nu la fel de mult ca frigul de afara care-mi atingea spatele gol la fiecare suflare receeee ca gheata. Pardon, simteam ca ma zgarie, nu ca ma atinge, ca vrea sa-mi fure sufletul sa-l faca patinuar pentru Craiasa Zapezii! :))

Ah, numai cand ma uit acum iar la poze mi se zbarleste tot pe mine! :))

Am fost mandra de mine in ziua aia ca am reusit sa nu racesc.

PS: Mi-am adus aminte de o poezie. De mult nu va mai scrisesem una. Mi se pare ca se asorteaza cu fotografiile.
„m-am mutat. mici neajunsuri.

în primul rând, am răcit cobză. pe aici,
prin al nouălea cer, e al dracului de frig.
nici vorbă să mai poți dormi
cu geamul deschis. și e un aer așa rarefiat că
am început să vad bine fără ochelarii mei de miop.
după ani de zile de purtat ochelari,
acum trebuie să mă obișnuiesc să nu-i mai caut pe
noptieră diminețile. în fine. serile am tălpile albe, albe.
merg mult pe nor. tre’ sa frec la ele minute întregi
cu piatra ponce. mă mai ajută și iubită-mea, nu zic nu.
doar cand nu e ocupată cu despachetatul
bagajelor noastre de pământeni.
a! sînt foarte dezamăgit că noaptea nu se aud îngerii
cântând, cum se spune. de fapt n-am văzut niciunul.
hai că mă opresc aici, că încă scriu foarte stângaci
cu aripile astea. nici cin’șpe rânduri
n-am scris și am umplut camera de fulgi.”

Iv Cel Naiv

Noapte-n puf, vise vindecatoare!

Muah!

S.